La circa 15 kilometri de DN 14 Sighisoara-Sibiu, dupa ce faci la dreapta la prima ‘furca’ din comuna Laslea, judetul Sibiu, si parcurgi un drum ingust, asfaltat, care serpuieste printr-o abundenta de vegetatie, descoperi cu uimire un sat izolat, Malancrav, in care ai impresia ca timpul parca s-a oprit in loc de cel putin un secol, un adevarat colt de Rai.
Daca parcurgi pentru prima oara drumul de 13 kilometri, dintre Laslea si Malancrav, ai surpriza sa constati ca toate minunatiile naturii — de la padurea de foioase si campurile cu flori, la corcodusii care isi scutura fructele pe sosea — ca de altfel si cireada de vaci din dreapta soselei sau capitele de fan nu fac altceva decat sa te pregateasca sufleteste pentru intalnirea cu satul.
Inca de la indicatorul de la intrarea in sat te intampina o panorama dominata de o vegetatie bogata, semn ca tehnologia nu a prea ajuns in zona, deasupra careia, de pe un deal, din dreapta, te priveste o biserica fortificata, construita in secolul al XIV-lea. In fata unei asemenea splendori nici macar ploaia de vara cu bulbuci, cum spun batranii, nu te poate impiedica sa cobori din masina si sa incepi sa faci fotografii.
Evident ca dupa o asemenea ploaie te astepti ca satul sa fie pustiu, insa oamenii isi vedeau linistiti de treburile lor pe afara. Majoritatea dintre ei descarcau fanul din carute si il asezau in capite ordonate, semn ca acesta este sezonul cand hrana animalelor e pusa la adapost si ca localnicii au ca preocupare de baza zootehnia.
Ajunsi la o rascruce, la un pod, vedem un indicator din lemn pe care scrie ‘Livada’, iar un tanar ne spune ca pentru conacul Apafi trebuie sa o luam la dreapta si sa urmam drumul care duce spre deal, catre biserica fortificata. Ii urmam sfatul, iar la cativa pasi descoperim o fantana cu cumpana la care o galeata cu flori servea pe post de greutate de balans, apoi in imediata apropiere se vad niste case sasesti frumos restaurate.
Realizam astfel ca farmecul acestui loc i-a cucerit iremediabil si pe cei care aveau sa fondeze Fundatia ‘Mihai Eminescu Trust’ din Sighisoara, patronata de printul Charles de Wales, carora li se datoreaza salvarea satului si atragerea a numerosi turisti in zona.
Vicepresedintele Fundatiei ‘Mihai Eminescu Trust’ din Sighisoara, Caroline Fernolend, declara in urma cu cateva luni ca in urma implementarii a numeroase proiecte in satele traditionale sasesti din judetele Mures, Sibiu si Brasov se preconizeaza atragerea, in acest an, a circa 10.000 de turisti si vizitatori numai in satul Malancrav (judetul Sibiu).
Caroline Fernolend participa atunci la lansarea expozitiei cu produse mestesugaresti create in cadrul proiectului ‘Traseu cultural: Malancrav — patrimoniu multietnic viu’, derulat in scopul punerii in valoare a patrimoniului si dezvoltarii comunitatii locale din satul sibian. Acel proiect, finantat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 — 2014, avea ca finalitate organizarea a patru expozitii, la Brasov, Targu Mures, Sibiu si Bucuresti, in cadrul carora mestesugarii isi expuneau produsele — impletituri din nuiele, caramidarie, dulgherie, gastronomie, croitorie si tesatorie, tinute ale satenilor apartinand tuturor etniilor din localitate si produse obtinute prin diverse tehnici traditionale.
In cadrul expozitiei itinerante au fost expuse astfel o serie de fotografii cu patrimoniul construit din satul Malancrav, atestat documentar din anul 1305 si in care traieste una dintre cele mai mari comunitati de sasi din Transilvania, adica in jur de 150 de persoane. Printre fotografii am regasit biserica din Malancrav, de la inceputul secolului al XIV-lea, care detine o fresca de 20 metri — cea mai mare fresca in stil gotic din Transilvania, biserica ortodoxa construita la inceputul anului 1700, biserica romano-catolica din 1865, Conacul Apafi, cumparat si restaurat de aceasta fundatie, dar si numeroase case traditionale sasesti.
Caroline Fernolend spunea ca la Malancrav exista o traditie si in cultivarea pomilor fructiferi, ca livada satului a primit certificare ecologica, iar sucul de mere fara zahar si conservanti este emblematic pentru acest sat. Specifice Malancravului sunt si tesuturile din lana de oaie si din bumbac, covoarele traditionale sasesti si romanesti, prosoapele, fetele de masa si porturile populare, dar mai ales una dintre specialitatile culinare din Malancrav — lichiul cu branza, un desert care se prepara in zilele de sarbatoare al carui principal ingredient este branza de vaca, dar si supa saseasca de mere.
Inainte de a ajunge la Conacul Apafi trecem prin livada ecologica, cu soiuri traditionale autohtone de mar, pentru salvarea careia aceeasi Fundatie ‘Mihai Eminescu Trust’ (MET), precum si Fundatia elvetiana SAVE au demarat in anul 2013 proiectul ‘Agricultura durabila in zone defavorizate ale Romaniei: Conservarea si valorificarea soiurilor de fructe’, pentru care au obtinut o cofinantare printr-un grant din partea Elvetiei.
Livada a fost lucrata intensiv in timpul regimului comunist, apoi a fost lasata in paragina, insa din anul 2002 MET a preluat livada si a transformat-o pentru a primi certificare ecologica. Astfel, pe o suprafata de aproape 100 hectare acum cresc soiuri vechi, tipice pentru aceasta zona, cum sunt Patul, Poinic, Renet de Leizberg, Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parmen Auriu si Gustav Durabil. Din aceste soiuri extrem de aromate de mere este facut mult cautatul suc de mere din Malancrav, fara aditivi, zahar sau conservanti, produs chiar in fabrica de langa livada.
Prin proiectele aceleiasi fundatii, localnicii au fost stimulati sa isi reia mestesugurile traditionale, femeile au inceput sa faca ce au invatat de la bunicile lor, tesaturi din lana de oaie, tesaturi traditionale din bumbac, sasesti si romanesti deopotriva, prosoape, fete de masa etc., iar barbatii au fost ajutati sa construiasca un cuptor de tigla si caramida traditionala. Alti localnici au fost instruiti in meserii traditionale de zidar, dulgher, fierar, restaurare de porti si ferestre traditionale, dar au urmat si cursuri de limba engleza, contabilitate primara si agroturism, fiind invatati cum sa primeasca oaspetii. Astfel s-a reusit revitalizarea unui sat izolat, aflat in colaps.
Nu trecem bine de livada si imediat se vede biserica fortificata, pastrata la fel ca in pozele vazute in expozitie, apoi ajungem in sfarsit la castelul Apafi.
Conacul Apafi este situat deasupra satului, langa biserica fortificata, si are o istorie interesanta, relatata chiar pe site-ul de promovare a obiectivului: ‘Povestea Conacului Apafi incepe acum cateva secole, cand principele Mihaly Apafi, guvernator in Transilvania, construieste la Malancrav, impreuna cu sotia sa, Clara, un conac, ca resedinta de familie. Istoria insa arunca anatema asupra nobililor din Transilvania si de atunci incepe si declinul resedintei Apafi. Dupa ce ajunge pe mainile unui taran sarac, conacul este vandut in 1920 bisericii si comunitatii luterane din sat. Din anul 1947, conacul a fost confiscat abuziv de comunisti si folosit drept camin cultural pana in decembrie 1989’.
‘Mihai Eminescu Trust’ a cumparat conacul Apafi, in anul 2000, de la Biserica Evanghelica, si dupa 5 ani de restaurare a fost inaugurat sub forma de acum. Pentru modul in care s-a facut restaurarea, in urma unor cercetari temeinice prin arhive, MET a fost premiata cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniul Cultural ‘Europa Nostra’ in anul 2007.
Conacul sau castelul Apafi este acum o casa de oaspeti aparte, cu 5 camere spatioase, balcon, biblioteca, un living mare, un parc deosebit si un popas construit sub stejari, cu o fantana arteziana din marmura alba.
Ajunsi aici pentru a participa la workshop-ul ‘Joyful teaching’, manifestare organizata de ‘Asociatia Hai cu noi in Hora’ si patronata de Ambasada Belgiei, la care lua parte si domnul ambasador Thomas Baekelandt, incercam sa renuntam la starea de spirit euforica dupa plimbarea prin sat si sa ne luam un aer ceva mai sobru. Avem insa surpriza placuta sa ii gasim in aceeasi stare de veselie si pe membrii Asociatiei ‘Hai cu noi in Hora’, in frunte cu Charlotte Van den Abeele, asistenta ambasadorului Belgiei in Romania, presedintele onorific al asociatiei, Ilse Baekelandt-Luyten, pe ambasadorul Thomas Baekelandt, precum si pe cei 24 de profesori care au luat parte la curs.
Realizam astfel ca pentru orice vizitator Malancrav este un loc in care simti cu adevarat ca esti indragostit si te comporti ca atare.
Text si foto: Agerpres
