Este unul din tinerii actori si regizori de success ai Romaniei, dar insasi povestea lui de viata este demna de un film. Ajuns la Sibiu in cadrul seriei de evenimente “Cum m-am recrutat. Povesti cu mine si despre tine”, organizate de ULBS si compania CGS Dorian Boguta le-a povestit studentilor Universitatii “Lucian Blaga“ din Sibiu prin ce a trecut pentru marea sa pasiune: filmul.
Basarabean la origine si crescut in spatiul fostei Uniuni Sovietice, Dorian a venit in Bucuresti la 28 de ani, de la Chisinau, cu singurul scop de a-si urma visul: sa fie actor. Nu a contat ca aproape un an a trait cu 7 lei pe zi. A crezut in el si a avut rabdare. Multa rabdare. Este sfatul pe care il da si tinerilor. ”Credeti in voi, urmati-va visul si aveti rabdare. Fiti cinstiti cu voi si, undeva, candva, se va deschide o portita!”.
”Vreau sa va povestesc putin care a fost programul meu pe 2015, pana sa ajung aici, la Sibiu: Paris, New York, Cluj, Amsterdam, Timisoara, Iasi, Bulgaria, Cernavoda… Peste tot am facut filme sau am participat la festivaluri”, si-a inceput, Dorian Boguta, povestea. A inceput cu finalul, doar pentru a da sens povestii sale de viata.
O poza deochiata si cea mai frumoasa fata din clasa. Plus, prima tigara
Dorinta de a deveni actor i s-a aprins in suflet undeva pe la 12 ani. ”A fost un casting pentru un film, pe care l-am castigat. Am plecat vreo doua luni de la scoala, pentru filmari. Acolo am vazut pentru prima oara o poza deochiata, mi-au aratat-o ceilalti actori. Era prin 1983, va dati seama ca a fost ceva incredibil, eram in fosta URSS, era greu sa vezi asa ceva. Apoi, cand m-am intors la scoala, a venit cea mai frumoasa fata din clasa si, cu ochii in pamant, m-a intrbat daca vreau sa stea cu mine in banca. Atunci mi-am zis ca daca actorii au poze deochiate si cele mai frumoase fete vor sa stea cu ei, trebuie sa ma fac actor”, povesteste Dorian Boguta. Tot atunci, actorul tras si prima tigara. ”Un actor mai mare ca mine mi-a spus ca sa am grija, ca noaptea imi iese fumul pe urechi. Asa ca, atunci cand am ajuns acasa, imi puneam vata in urechi sa nu vada mama ca am fumat. Nu stia de ce nu mai aud ceasul si cand ma striga sa ma trezesc dimineata, sa merg la scoala”, isi aminteste, amuzat, Dorian.
Facultate la mii de kilometri
Odata incoltit samburele actoriei in sufletul sau, Dorian a vrut cu tot dinadinsul sa isi urmeze visul. Asa se face ca a plecat la mii de kilometri distanta, la Tbilisi, in Georgia, sa se inscrie la facultate. Avea 16 ani, varsta la care se intra la facultate in fosta Uniune Sovietica. A urmat 4 ani cursurile dupa care s-a intors la Chisinau, a inceput, treptat, sa aiba spectacole, dar apoi, la 28 ani, a decis ca trebuie sa schimbe ceva. Si a decis sa vina la Bucuresti.
7 lei pe zi
”Aveam 28 ani. La aceasta varsta Nicolae Labis si Ioana d`Arc erau deja morti, Pablo Escobar facea 3 milioane de dolari pe zi, e drept, ucigand oameni, iar Viorel Ponta era presedinte la Tineretul Social Democrat. Eu eram singur intr-un oras in care nu cunosteam pe nimeni. Am pornit nu de la zero, ci de la -2, pentru ca, pe langa toate astea, aveam si accent, iar pentru un actor este un mare impediment, lucrul acesta. Aveam un buget de 7 lei pe zi. Imi ajungeau de o paine, o apa, un pachet de tigari la 3 zile si un bilet de tramvai. Am inchiriat cel mai ieftin apartament, la capatul Bucurestiului, renovat ultima oara, probabil prin ‘68, iar mobila era de prin ‘50. Nu aveam televizor, iar proprietara m-a rugat sa nu arunc patul care era cam rupt, pentru ca pe el murise maica-sa in urma cu doua saptamani si vrea sa il aiba amintire.
Am lucrat intr-un bar, m-am batut cu smecherii din cartier, m-au batut politistii, dar nu am renuntat niciodata. Stiam ca voi reusi, undeva, candva, se va deschide o portita. Am vrut sa fac ce imi place, pentru ca e cel mai sanatos lucru”.
Prima portita
A trait asa timp de 7 luni. Apoi, a aparut prima oportunitate. ”Mergeam la Universitatea Naţionala de Arta Teatrala şi Cinematografica ”I.L. Caragiale” din Bucureşti. Era 25 iulie, teoretic, lumea era plecata. A trecut insa pe acolo actorul Florin Zamfirescu, in perioada aceea fiind rectorul universitatii. Se faceau lucrari si a vrut sa vada cum se desfasoara. M-a vazut si m-a recunoscut dintr-un turneu pe care l-am avut la Bucuresti cu Teatrul din Chisinau. Mi-a spus ca urma sa vina un profesor din Sankt Petersburg si, cum eu vorbeam rusa, avea nevoie de mine ca asistent. Atunci a fost prima usa care mi s-a deschis.
Regizor, tot din cauza unei fete
Intamplarea a facut ca tot o fata sa fie cea care l-a determinat sa devina regizor. ”Ma despartisem de o iubita si am vrut sa-i fac un cadou de despartire. Am facut un scenariu cu ultimele 15 minute din conversatia noastra si, cand eram gata sa i-l trimit, mi-am zis ca ce-ar fi sa il si regizez, sa ii trimit un film. Am luat legatura cu cativa prieteni si l-am facut. Cand l-a vazut, mi-a spus ca daca vreau anuleaza nunta. Nunta ei! Nu am mai fost impreuna, dar atunci mi-am dat seama ca imi place foarte mult sa regizez”, povesteste Dorian.
Cand a simtit succesul
Dorian mai spune ca, pentru mult timp parintii sai nu au stiut cum traieste el in Bucuresti, pentru ca nu a vrut sa le spuna. ”Ma intreba mama cum merge munca, iar eu ii spuneam ca bine, am filmari toata ziua. Adevarul era ca filmarile erau zero! Au venit apoi telenovelele. Lacrimi de iubire s-a vazut si la Chisinau, iar parintii mei au fost foarte mandri cand prietenii si vecinii lor le-au spus ca m-au vazut la televizor”.
Intrebat cand a simtit prima oara ca are succes, Dorian a povestit o intamplare petrecuta la Timisoara. ”Eram cu filmul De azi inainte care spune povestea relatiei dintre un tata si fiul lui. La final, un domn a venit la mine si m-a rugat sa ii dau un CD cu filmul pentru ca are exact problema din film, cu baiatul sau. Atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ca am succes. Am reusit sa schimb ceva in bine in viata cuiva. Nu aparitiile la televizor iti aduc succesul, ci momentele in care simti ca ceea ce faci conteaza, este important pentru cineva. Sa stiti ca, pana sa ajung sa joc in filme am participat la peste 300 de castinguri fara sa castig vreunul. Dar am continuat, am stiut ca vreau sa fiu actor”, a explicat Dorian Boguta.
Despre Dorian Boguţa
Actor, regizor, scenarist, producator
Nascut: 24.04.1971 la Chişinau, Republica Moldova
Absolva facultatea de actorie in Georgia şi se angajeaza la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinau. Spre nedumerirea parinţilor, la 28 de ani renunţa la tot şi vine la Bucureşti, din dorinţa de a face film.
Devine asistent universitar la UNATC, 2001-2002. Primul rol in film este Maestrul, in scurtmetrajul Daca aveţi un minut…foarte bine, regizat de Ivo Baru. Joaca apoi in serialul TV Numai iubirea (2004) şi, in sfarşit, in lungmetraj – Moartea domnului Lazarescu, regizat de Cristi Puiu in 2005, şi Hirtia va fi albastra, regizat de Radu Muntean in 2006. Alt serial TV, Lacrimi de iubire, şi alte filme – Intalniri incrucişate (2008, regia Anca Damian), Francesca (2009, regia Bobby Paunescu), in care are o partitura importanta, alaturi de Monica Barladeanu, şi Caravana cinematografica (2009, regia Titus Muntean). Din 2009 incepe sa scrie scenarii şi sa regizeze scurtmetraje. Impreuna cu Dragoş Bucur şi Alexandru Papadopol, infiinţeaza Actoriedefilm.ro. (sursa: www.aarc.ro).
