„Exista studenti-spioni la Sibiu”

Prostituatele si studentii au fost si sunt in continuare principalii spioni folositi de serviciile secrete din Republica Moldova, in special in raport cu România. Intr-un interviu acordat saptamânalului Expres Sibian, istoricul nascut in Tighina, Pavel Moraru admite ca si acum exista studenti folositi pentru a afla informatii utile serviciilor moldovenesti.

Reporter: Ati lansat la Sibiu o carte despre un serviciu secret din fostul teritoriu românesc, Basarabia, din perioada 1918-1940. Ce se mai stie astazi despre serviciul secret din Republica Molodova?

 Pavel Moraru: Pot spune ca prea multe informatii despre acesta nu exista, aproape toate sunt secretizate. Am scos in 2009 o carte cu titlul „Urmasii lui Felix Dzerjinski. Organele securitatii statului din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (1940-1991)”, in care vorbesc despre serviciile speciale sovietice, care au activat in actualul teritoriu al Republicii Moldova, respectiv NKVD, NKGB, MGB si KGB. Chiar lucrând la acest studiu, nu am avut acces la dosarele de arhiva, am incercat sa obtin acces la informatii de la Serviciul de Informatii si Securitate (SIS) ale Republicii Moldova, insa mi s-a spus oficial ca astfel de documente, privind istoria servciilor secrete in arhiva SIS nu exista. Dovezi insa am avut ca in arhiva exista astfel de dosare, deoarece fostul director al SIS, Valeriu Pasat, istoric de meserie, a reusit sa publice in baza documentelor din acea arhiva un volum scris in limba rusa, care s-ar traduce: „Pagini dificile ale istoriei Moldovei”. Acest lucru m-a facut ca, impreuna cu un coleg de-al meu de la Chisinau, dr. Mihai Tasca, sa actionam SIS in judecata, solicitând accesul la dosarele cu valoare informativa istorica. Am câstigat acest proces; practic este o premiera, asa cum a spus si presa din Republica Moldova, pentru justitia de acolo. Eu am renuntat la ideea de a mai cerceta dosarele securitatii sovietice, insa colegul meu a reusit sa obtina acel acces, limitat, gasind in arhivele SIS-ului date valoroase despre ancheta asupra lui Pantelimon Halippa (vicepresedinte, apoi presedinte al Sfatului Tarii, care la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România), desfasurata in martie-iunie 1952 de catre N.K.V.D.-ul de la Chisinau, date care sper ca vor fi publicate in curând, constituind o contributie deosebita la  cunoasterea trecutului nu prea indepartat.

Centrul „H”-  un serviciu de informatii românesc

 Rep.: Care a fost cea mai socanta descoperire in arhivele din perioada 1918- 1944?

 P.M.: Este descoperirea unui serviciu de informatii al României, care a activat in perioada celui de-al doilea razboi mondial pe Frontul din Rasarit, in razboiul antisovietic: este vorba despre Centrul de Informatii „H”, un esalon mobil cu profil informativ si contrainformativ, atasat Armatei a III-a române. Actualmente, arhiva acestui serviciu se afla in depozitele Arhivei Nationale a Republicii Moldova. Consider ca este o descoperire, deoarece nu s-a stiut mai nimic despre acest serviciu, despre modul de functionare al lui. I

Rep.: Cum functiona un astfel de serviciu de informtii?

P.M.: Sa va explic amplasarea lor geografica. Centrul „A” era la Cernauti, iar la Chisinau, Centrul de Informatii „B”. De regula, aceste centre care erau ale armatei (in subordinele directe ale Marelui Stat Major), erau amplasate pe frontierele României si se ocupau in mare parte de culegerea informatiilor despre potentialul militar al adversarului, in cazul dat, daca ne referim la centru „A” si „B”, la informatii cu caracter militar despre armata sovietica: potentialul, capacitatea combativa, etc. Centrul „H” a fost mobil si a insotit Armata a III-a româna in spatiul sovietic, procurând informatii care trebuiau sa asigure bunul mers al operatiunilor militare. Informatiile erau procurate prin agentii externi, lansati peste linia frontului, dar in cea mai mare parte infromatiile erau procurate de la prizonierii si dezertorii sovietici. Centrul „H” nu s-a ocupat numai de informatii militare, ci a cules si informatii despre armata româna si armata germana. Se actiona dupa urmatoarea schema: agentii centrului „H” intrau in contact cu soldatii români in gari, in piete publice; unii se urcau in tren si tot drumul vorbeau cu soldatii, dupa care intocmeau note adresate sefului Centrului „H”, in care vorbeau despre toate problemele constatate. Seful Centrului „H” prelucra informatiile si dupa o verificare prealabila a acestora, intocmea o „nota informativa” pe care o trimitea la Bucuresti la Marele Stat Major pentru a se lua toate masurile de indreptare a situatiilor.

Prostituatele, spionii perfecti

Rep.: S-au schimbat tehnicile de spionaj, scopurile acestora?

 P.M.: Tehnicile au ramas aceleasi, sigur ca a fost mult perfectionata baza materiala: noile tehnologii au fost si sunt utilizate pe larg de serviciile speciale mai mult acum decât in perioada interbelica, sau a razboiului. Se discuta chiar zilele acestea despre recrutarea prostituatelor ca agenti in rândul Securitatii române. Femeile cu moravuri usoare au fost in permenenta utilizate de servciile secrete. Daca este sa ne referim la perioada raboiului in România, organele contrainformative deseori raportau despre existenta unor femei care cauta sa intre in contacte intime cu militarii români, fiind banuite ca ar fi recrutate de sovietici pentru a culege informatii cu caracter militar.

Tiraspolul, os in gatul NATO

 Rep.: Cum este Romania luata in vizorul serviciilor secrete din Republica Moldova?

 P.M: Ca in cazul oricarui serviciu secret, sigur ca in primul rand sunt monitorizati vecinii. E un lucru firesc. Detalii insa nu cunosc, caci sunt istoric si ma ocup doar de trecut. Insa, cand vorbim de Republica Moldova, nu ar trebui sa neglijam un serviciu special de acolo, cu sediul in partea stânga a Nistrului, in regiunea separatista, la Tiraspol, si care cred ca are o influenta deosbita in regiune. E vorba de Ministerul Securitatii Statului, MGB-ul transninean, condus de Vladimir Antiufeev, care promoveaza si apara interesele Rusiei in regiune. Aceasta reiese din declaratiile lui Antiufeev. Mai mult, el declara acest lucru deschis, ca Transnistria actuala este amplasata geografic intr-un important loc strategic, unde se intâlnesc doua civilizatii – slava si occidentala, Rusia si NATO, si „Tiraspolul sta ca un os in gât pentru N.A.T.O. si nu permite Aliantei sa incheie realizarea centurii Marea Neagra – Marea Baltica, asa-zisa sanitara, imprejurul Rusiei”.

 Rep.: Exista spioni moldoveni in România, in Sibiu? Ma refer in rândul studentilor mai ales.

 P.M.: Daca e sa apelam la istorie, la metodele si mijloacele practicate in trecut de serviciile speciale si daca avem in vedere ca acestea in mare au ramas aceleasi, sigur ca am putea admite acest lucru. Iarasi as zice ca e un lucru „normal”, ca un serviciu sa aiba recrutati agenti si din mediul studentesc, intelectual, al oamenilor de afaceri, soferilor, chelnerilor, etc. Lucrul asta il practica orice servciu de informatii.

Carte de vizita Pavel Moraru

Doctorul in istorie Pavel Moraru s-a nascut la 5 noiembrie 1975, Olanesti, judetul Tighina (raionul Stefan Voda), Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii de Stat din Moldova (1997) si are studii de doctorat la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Pavel Moraru a fost cercetator stiintific al Institutului de Istorie, Stat si Drept al Academiei de Stiinte a Moldovei (2003-2007) si in cadrul Laboratorului de cercetari stiintifice aplicative al Institutului de Perfectionare Continua si Cercetari Stiintfice Aplicative al Academiei „Stefan cel Mare” a M.A.I. al Rep. Moldova (2002-2004). De asemenea, Pavel Moraru a fost profesor de istorie la Liceul Militar „Sf. Gheorghe” si la Facultatea de Drept a Academiei „Stefan cel Mare” a M.A.I. din Rep. Moldova. Din 2007, Pavel Moraru este cercetator stiintific principal la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române  si  lector la Facultatea de Stiinte Politice, Relatii Internationale si Studii de Securitate „S. Barnutiu” a Universitatii „L. Blaga” din Sibiu. Pavel Moraru a publicat pâna in prezent aproape 10 monografii si diverse articole in reviste de specialitate. Cartile lui Pavel Moraru – „Informatii militare pe frontul de est”, „Armata lui Stalin vazuta de români”, „Serviciile secrete si Basarabia (1918-1991). Dictionar”, „La hotarul românesc al Europei. Din istoria Sigurantei Generale in Basarabia (1918-1940)”, „Urmasii lui Felix Dzerjinski. Organele securitatii statului din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (1940-1991)” – pot fi gasite la Editura Militara sau la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului din Bucuresti.