Ion Besoiu: „Tineretea este doar o stare de spirit, iar eu ma simt tanar”

Actorul sibian Ion Besoiu a implinit in 11 martie 78 de primaveri. Prezent in acea zi  in orasul natal, sarbatoritul a avut amabilitatea sa stea de vorba cu ziarul Expres Sibian despre filme, vise si prieteni, dar si despre despre trecutul, prezentul si viitorul – nu al lui – ci al Sibiului, orasul cel mai  drag al actorului.

 Reporter: Cum isi petrece actorul Ion Besoiu ziua de nastere in orasul natal?

 Ion Besoiu: Ca intotdeauna, foarte bine. Vin aici de câte ori pot: imi incarc bateriile, ca in poezia lui Blaga, „Anul 2000”: „Vulturul ce roteste sus/ va fi atunci de mult apus./ Lânga Sibiu, lânga Sibiu, prin lunci/ numai stejarii vor mai fi atunci”. E o sintagma pe care o tot repet: cine are un prieten este un om bogat. Iar eu sunt foarte bogat pentru ca in Sibiu am multi prieteni. Vin cu dragoste la prietenii mei de câte ori pot. Din pacate uneori vin pentru putin timp, si asta ma intristeaza. Acesta e orasul tineretii mele. Aici m-am scolit, aici am iubit prima fata, aici am invatat teatru si cred ca m-a  invatat destul de bine Radu Stanca, de si acum sunt cautat de diverse institutii artistice…Azi am fost la cimitir unde sunt ingropati parintii si fratele meu, am facut ceva cumparatrui si-mi astept prietenii la o „sindrofie”, cu care nu am retineri, asa cum am cu cei din presa. Cu voi trebuie sa ma dau mereu „grozav” (n.n., râde). Ma simt bine la 78 de ani, iaca, mi se fâlfâie de vârsta asta. Tineretea este doar o stare de spirit, iar eu ma simt tânar.

Rep.: Aveti o fundatie „Sibiul Vechi” intemeiata cu Aurel Muntean. Ce proiecte aveti pe anul 2009?

 I.B. : Noi nu ne facem planuri, ci ajutam tinerele talente in functie de cereri, cereri care sunt justificate si merita sa fie luate in seama. Asa a fost de exemplu, de curând, o bursa pentru o tânara care a vrut sa studieze in nordul Italiei la o facultate cu specializarea Arta Restauratiei. Asa am primit ajutor pentru realizarea filmului „Sibiu-dragostea mea”.  Asa sprijinim la editarea de carti sau alte manifestatii culturale sau sportive care baga in seama Sibiul, cu  scopul de a-i propulsa pe tinerii cu talent din orasul acesta. Nu ne facem planuri. Facem in functie de ce apare si de posibilitatile financiare ale lui Aurel Muntean.

 Vise de „nebun”

 Rep.: Ati spus la un moment dat in presa ca vreti sa faceti un studio de film la Sibiu. Vi s-a realizat visul?

 I.B.:  Astea sunt visele unui cofetar nebun. Cum sa spun…un cofetar nebun este cel care face un tort cât e Casa Scânteii sau Casa Poporului. Ca sa faci un studio de film iti trebuie bani foarte multi si mai trebuie ceva: chiar daca as face un singur film sau doua, trebuie sa gasesc niste sponsori interesati. Sunt de principiu ca marile curente in cinematografie s-au nascut si din saracie, daca ne gândim la italianul De Sica sau francezul Noval, care tot asa, din saracie au iesit cu aparatul dupa razboi pe strada; au avut o tematica extraordinara …Trebuie sa gasim posibilitati sa facem si filme cu mai putini bani. Din pacate, toti se arunca la filme care manânca bani foarte multi. Si ca sa faci ce? Uite, eu ma intreb de ce cinematografia noastra nationala, care este destul de matura, nu a reusit sa faca niste filme cutremuratoare despre Revolutie: cum a fost, a murit sau nu Ceausescu?!..Aduceti-va aminte, de pilda, de istoria filmului polonez: acestia au suferit cumplit si i-au durut razboiaiele si au facut mari filme. Noi am avut suferinte majore in timpul comunismului, iar Revolutia care s-a zbatut intre certitudine si incertitudine, intre adevar si minciuna, putea sa nasca o serie de filme cutremuratoare. Ne-am ancorat in filme despre povestioare mai mici, mai putin interesante sau in filme cu tigani.

 „Se poate naste o mica istorie”

  Rep.:  Se poate  face film de calitate in Sibiu? Cum stau sibienii la acest capitol?

 I.B.: Se poate…Este un mediu ambiant extraordinar. Iti trebuie actori buni, iar daca ai bani iti vine oricine din Sibiu, din tara sau din America sa joace. Am lucrat cu un operator foarte bun la „Sibiu-dragostea mea”. Aici am gasit oameni foarte talentati care m-au ajutat si da, se pot face lucruri foarte bune. Si daca deschid un studio de productie cinematografica vom reusi. Trebuie un om de actiune, cu bani nu foarte multi, si niste oameni care sa fie in jurul lui ca sa-l sprijine. Eu nu spun ca sunt ideal pentru a deschide o scoala de cinematografie, dar ca s-o sprijin, asta se poate. Uite, ma plimbam zilele acestea si am vazut cladiea in care functioneaza Agentia de voiaj. Acolo a fost cladirea Consiliului Dirigent la 1918. Mi-a venit o idee de film: as merge pe urmele cladirilor istorice. Sau daca te duci in Sadu gasesti ca acel sat a dat culturii eurpene trei corifei: Ioan Micu-Klein, Samuil Micu-Klein si Ioan Piuariu- Molnar. Hai sa analizam cum a fost posibil…Sunt atâtea evenimente care te pun pe gânduri. Mai e, tot asa, cimitirul de la Biserica din Groapa unde sunt inmormântate o serie de personalitati. Sunt lucruri pe care le putem vedea, verifica si putem face mici filmulete care adunate ar naste o mica istorie a acestei urbe. Eu pot si sunt dispus sa fac asa ceva.

 Rep.:  Referitor la filmul realizat de dvs. in anul 2007, „Sibiu- dragostea mea” unde ruleaza sau unde poate fi gasit?

 I.B. : L-am impartit când l-am facut in 2007 …am dat in stânga, in dreapta..cât am putut. Dar mai sunt si azi câteva dvd-uri. Puteti lua legatura cu Radu Scutea care este secretarul fundatiei „Sibiul vechi” si va va da el dvd-ul. Am vrut sa il vând la o televiziune, caci filmul a costat ceva, dar inca nu si-a aratat nimeni interesul. Dar o sa-l dau la TVR 1.

 Carte de vizita impresionanta

Ion Besoiu (n. 11 martie 1931, Sibiu) este un actor de teatru si film român.

A absolvit Academia de Teatru si Muzica din Sibiu.

A debutat in 1950, dar consacrarea a venit abia dupa turnarea filmului „Toate pânzele sus”, in regia lui Mircea Muresan, in care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu si Jean Constantin.

Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, dupa care s-a mutat la Bucuresti, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” si a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Closca, in „Procesul lui Horia” (1967), Serebreakov, in „Unchiul Vanea” (1983), Polonius, in „Hamlet” (1985), Oronte, in „Mizantropul” (1989), Corifeu, in „Antigona” (1993), Ferapont, in „Trei surori” (1995), Senecus, in „Caligula” (1996), si Muhoianov Ivan Matveevici, in „Oblomov” (2003).

Activitatea sa cinematografica este si ea impresionanta. Câteva dintre filmele in care a jucat Ion Besoiu sunt: „Furtuna”, „Neamul Soimarestilor”, „Haiducii”, „Rascoala”, „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Pacala”, „Ion, blestemul pamântului, blestemul iubirii”, „Ultima noapte de dragoste”, „Lumini si umbre”.

In 2002, a primit Premiul de excelenta al Cinematografiei Române.

In 2001, a fost declarat cetatean de onoare al orasului Sibiu, in care s-a nascut.

Ion Besoiu este presedinte executiv al Fundatiei „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociatie care ii ajuta pe tinerii talentati si care ofera premii etnografilor.