CULTURA

Oamenii care ne redau istoria

Oamenii care ne redau istoria

Zeci de milioane de euro. Atat valoreaza cele peste 200.000 de obiecte de patrimoniu aflate in cadrul Muzeului Astra Sibiu. De conservarea, restaurarea si repunerea acestor obiecte in circuitul cultural se ocupa 20 de specialisti care au grija ca fiecare particica a istoriei noastre culturale sa se pastreze intacta.

 Inventarul Complexului National Muzeal (CNM) Astra din Sibiu cuprinde peste 200.000 de obiecte de patrimoniu, cateva sute dintre acestea fiind clasate in categoria tezaur. In salile de expozitie, dar mai ales in depozitele muzeului, se gasesc mii de obiecte de ceramica, icoane pe lemn si sticla, piese de mobilier pictat, obiecte gospadaresti din lemn, metal si sticla, fotografii, peste 8.000 de obiecte textile, cojoace, bijuterii si porturi populare, valoarea acestora ajungand la cateva zeci de milioane de euro.

De asemenea, complexul are o colectie de arme unica in lume, cea mai mare colectie de mori din lume si o mumie egipteana, singura din Romania, evaluata la 400.000 de euro. Asupra acestor obiecte, timpul, praful, umezeala sau mucegaiul isi pun amprenta, iar pastrarea lor in circuitul muzeal, readucerea lor in fata publicului si pastrarea lor pentru generatiile viitoare depind de o mana de oameni.

Laboratoare de „stiinta artei”

In Muzeul Astra sunt 20 de specialisti care lucreaza in laboratoarele de conservare-restaurare, oameni specializati in restaurarea icoanelor pe lemn si sticla, a lemnului policrom, a ceramicii, a obiectelor textile, dar si a obiectelor din piele sau blana. Sunt toti experti restauratori si investigatori biologici sau chimisti care lucreaza in echipa, astfel incat obiectele de patrimoniu „sa se simta bine”. Aproape toti vorbesc despre obiectele pe care le restaureaza ca despre niste pacienti.

Cand intri in laboratoarele de restaurare te simti ca atunci cand intri intr-o sala de operatii. Oamenii poarta halate albe, mediul este aproape steril, se lucreaza cu lupe, pensule mici, solutii si solventi, eprubete. E liniste si, in fiecare laborator, specialistii au pe masa cel putin cate un „pacient”.

Nu toate obiectele provin insa din depozitele CNM Astra. Diferite institutii din tara, organizatii sau chiar persoane fizice apeleaza la restauratorii sibieni pentru a readuce la stralucirea de odinioara obiecte vechi si valoroase.

In laboratorul de restaurare pictura se lucreaza, in prezent, la sapte obiecte de patrimoniu aduse de la Cotroceni, care apartin Administratiei prezidentiale si care trebuie restaurate pana la finalul lunii martie, urmand a face parte, din vara, dintr-o expozitie la Muzeul Cotroceni.

Cea mai veche si cea mai valoroasa este o icoana din secolul al XVIII-lea, Incoronarea Sfantului Gheorghe, a carei stare de degradare impune interventii destul de ample. Specialistii folosesc materiale cat mai apropiate de cele originale, dupa realizarea unui set de analize care sa le spuna exact ce fel de lemn este, dar si ce fel de pigmenti s-au folosit la realizarea straturilor picturale ale icoanei. Piesa este apoi atent curatata, tratata, restaurata, in zeci de ore de munca migaloasa.

Pasiuni impartite: ziua restaurator, noaptea pictor

In 2013, cinci dintre restauratorii de la Astra au fost premiati la Salonul National de Restaurare care are loc, anual, la Craiova, fiind singura expozitie-concurs din domeniul restaurarii din Romania.

Geanina Ionescu si Gabriela Negoescu au reusit sa obtina cele mai mari premii la categoriile la care au participat. Geanina Ionescu a obtinut marele premiu pe tara pentru restaurare icoane pictate pe sticla, iar Gabriela Negoescu, marele premiu pe tara pentru restaurare lemn policrom.

Geanina Ionescu este o tanara de 36 de ani, dedicata muncii pe care o face. In 2013, a participat la Salonul National cu trei icoane pe sticla din secolul al XIX-lea, doua dintre acestea atribuite zugravului Nicolae Catavei.

„In cazul acestora, hartia argintata constitutiva a ridicat probleme in procesul restaurarii. A treia piesa a fost o icoana din Marginimea Sibiului. In crearea acesteia, zugravul a interpus hartie intre pelicula de culoare si capac. Dificultatea restaurarii a reprezentat-o indepartarea acestei hartii, care, pe alocuri, a aderat la pelicula de culoare”, explica Geanina Ionescu, ea fiind nu doar expert restaurator, ci si profesor asociat al Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu.

Spune despre ea ca a fost de mica o fire artistica si si-a dorit sa faca arta, mostenindu-si mama. A pictat de mica, pictura fiind locul in care se exprima pe deplin personalitatea sa. Activitatea de restaurator o face insa sa fie un om de stiinta, sa respecte reguli, tehnici si norme extrem de precise. Firea ei artistica simte nevoia de a evada.

„Imi place sa pictez. Am un suflet de artist. Pictez noaptea, atunci cand sunt linistita, nu suna telefonul si ma pot dedica total. Restaurarea nu inseamna arta, este opusul artei. Cea mai importanta regula a restaurarii este ca nu avem voie sa interpretam noi, nu avem voie sa modificam nimic, sa ne facem vizibili. Trebuie sa ne oprim acolo unde incepe ipoteza”, afirma Geanina Ionescu.

Intrebata daca este mai mult pictorita sau mai mult restator, raspunde diplomat ca „in fiecare zi, la serviciu, este restaurator”.

Viata a dus-o spre Facultatea de Conservare-Restaurare de la Sibiu, pe care a absolvit-o ca sefa de promotie

„Ma identific cu munca de restaurator, pentru ca intotdeauna am pus pret pe obiectele de patrimoniu, iar sansa de a da viata obiectelor vechi ma face sa traiesc in trecut, nu sa raman acolo, dar sa am posibilitatea de a merge in viitor prin ceea ce fac. Traim astfel o parte din experientele celor care le-au facut, celor care le-au avut in trecut si, prin restaurare, le transmitem generatiilor viitoare”, spune Geanina Ionescu.

Ea afirma ca si in restaurare poti fi creativ, daca-ti doresti, in partea de cercetare.

„Am cautat la fiecare piesa sa identific zugravul. Pentru ca nu am putut fi creativa in munca de restaurare, am fost in cea de cercetare”, mai spune Geanina, care a ajuns sa faca, pentru prima data in Romania, radiografia unei icoane pe sticla, procedeu care se aplica de mult icoanelor pe lemn.

E fericita, iar fata-i radiaza cand povesteste ca a avut de restaurat o icoana extrem de valoroasa a Mitropoliei Ardealului. Extrem de veche si degradata, icoana nu a mai pastrat semnatura celui care a realizat-o. Pe durata cercetarilor a stabilit cu probabilitate artistul si a fost extrem de incantata cand, la finalul restaurarii, a descoperit ca avea dreptate, gasind semnatura artistului.

Peste ani se vede tot in departamentul de restaurare al muzeului, in ciuda muncii grele si migaloase.

„Eu si lemnul ne cunoastem din copilarie”

Gabriela Negoescu are 30 de ani si este tot un restaurator artist. Are un birou plin de tablouri cu flori, realizate de ea. S-a specializat in restaurarea lemnului policrom si spune ca ea si lemnul se cunosc din copilarie, cand cioplea tot felul de lucruri prin gospodaria parintilor.

„Tata si-a dorit baiat si eram ca un baiat, prin toti copacii, tot timpul murdara. Mergeam la groapa de gunoi si tot timpul scormoneam prin vechituri. Mama era exasperata, pentru ca era educatoare, iar eu tot timpul eram capul rautatilor in toate. Cred ca de aici a pornit. Am urmat Liceul de Arte din Valcea, dar nu pot sa spun ca mi-am gasit atunci calea, sa simt cu adevarat ca-mi doresc sa fac arta, am descoperit abia dupa”, povesteste Gabriela.

A lucrat intr-un bar, apoi ca vanzatoare, dar si-a dat seama ca o „cheama arta”. A stat sapte luni de zile „pe coate si genunchi” pentru a desena, pentru a-si forma mana si a-si pregati schitele necesare admiterii la Facultatea de Restaurare. A intrat pe locurile bugetate si, intre timp, s-a apucat de pictat intensiv.

„Din timpul facultatii m-am gandit ca trebuie sa invat meserie. Nu puteam sa ma prezint la un concurs daca nu stiam meserie. In domeniul nostru se intra foarte greu, domeniul este mic, oamenii sunt statornici, nu pleaca din sistem. Trebuia sa fiu mai buna”, afirma Gabriela.

Din timpul facultatii a lucrat ca voluntar la Muzeul Astra, in departamentul de Conservare-Restaurare si, dupa mai bine de un an, cand era pe punctul de a renunta, i s-a oferit un post in acest departament.

Primul proiect la care a lucrat a fost unul „urias”, a coordonat restaurarea unui numar de 45 de lazi vechi de sute de ani, in care oamenii pastrau pe timpuri haine, obiecte de valoare sau chiar mancare. Lucrarile au durat doi ani, a intocmit rapoarte si zeci de documente, proiectul avand finantare din Norvegia si fiind considerat un succes.

In 2012 a participat la Salonul National de Restaurare de la Craiova cu o astfel de lada obtinand cel mai mare premiu, lucru care s-a intamplat si in 2013, cand a participat cu o Lada venetiana, declarata „vedeta” evenimentului. Lada, clasata in categoria tezaur si evaluata la 30.000 de euro, a fost trimisa la restaurare de catre Academia Romana si va fi expusa la Muzeul Mina Minovici din Bucuresti.

„Aceasta lada are o poveste, dar care este de restaurare. Ea a fost facuta, undeva pe la 1400, de un artizan de la Venetia. De regula, acestea se faceau cu ornamente sau stucatura aurite. Ea a fost confectionata de artist intr-un anumit fel. Undeva in timp, poate fi acum o suta sau acum doua sute de ani, cineva i-a facut un soclu si i-a schimbat orientarea de pe verticala, pe orizontala. Noi, restauratorii, nu avem voie sa facem asta. Astfel, lada are doi artisti, nu unul singur. Din punctul de vedere al restaurarii este foarte, foarte interesanta. Eu a trebuit sa vin si sa fac o separare intre primul si al doilea artist si munca a fost foarte grea”, povesteste Gabriela.

A reusit insa, iar acum lucreaza la o alta lada cu care vrea sa ajunga la Salonul din acest an si sa castige un nou premiu.

Complexul National Muzeal (CNM) Astra din Sibiu, cea mai importanta institutie fondata de Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, a fost inaugurat in 19 august 1905.

Directorul CNM Astra, Valeriu Olaru, a povestit ca, de-a lungul anilor, complexul a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, ajungand ca in prezent sa fie compus din patru mari muzee, la care se adauga mai multe departamente, o editura si Studioul Astra Film.

Olaru a precizat ca, datorita renumelui pe care si l-au creat restauratorii de la Sibiu, in 2013, unitatea a obtinut venituri de 70.000 de lei numai din aceasta activitate, sute de obiecte fiind aduse de institutii, organizatii, muzee sau persoane fizice care sunt dispuse sa plateasca minimum 5.000 de lei pentru restaurarea unui obiect vechi.

Muzeul se intinde pe 96 de hectare, fiind unitatea muzeala cu cea mai mare intindere din Romania si una dintre cele mai mari din Europa.

Patrimoniul complexului este impartit in toate unitatile componente. Muzeul de Etnografie Universala „Franz Binder” cuprinde obiecte din etnografia universala, achizitionate sau primite din donatii de-a lungul anilor. Fondul acestui muzeu este constituit din colectia de etnografie extra-europeana realizata de catre Franz Binder, fost comerciant care a trait 14 ani in Africa, la Cairo. Colectia de obiecte realizata de acesta este considerata „cea mai veche colectie din regiunea superioara a Nilului” care se cunoaste in prezent. In Muzeul Franz Binder mai sunt obiecte traditionale din China, Japonia, Thailanda, Etiopia, Sri Lanka, India, Insulele Capului Verde, Siberia, Australia, Oceania, Gongo, dar si din alte tari. Fondul japonez al muzeului cuprinde lucruri extrem de interesante, de la chimonouri si alte tesaturi, la ceramica, jucarii si tot felul de papusi.

Tot la Franz Binder pot fi admirate obiecte de artizanat din Ecuador, reprezentative pentru mare parte din categoriile de mestesuguri populare din zona: costume populare, pictura pe piele, impletituri, figurine din ipsos pictate, figurine din martipan pentru Anul Nou.

Muzeul de Etnografie si Arta Populara Saseasca „Emil Sigerus” gazduieste peste 400 de obiecte de mobilier pictat si de uz gospodaresc specifice sasilor si peste 4.300 de obiecte de imbracaminte in colectia „Port”. De asemenea, ceramica din acest muzeu este extrem de valoroasa, atat datorita mesterilor care au realizat-o, tehnicilor folosite de acestia, cat si faptului ca multe provin din scoli de ceramica ce nu mai exista de foarte multi ani, piesele care au rezistat fiind extrem de rare si valoroase.

Muzeul Civilizatiei Transilvane „Astra” este constituit din obiecte de valoare care au apartinut Asociatiunii transilvane pentru literatura si cultura poporului roman, avand o mare valoare documentara. Patrimoniul acestui muzeu numara un total de 30.443 de obiecte, port popular, textile, broderii, ceramica, dar si 4.155 obiecte de cult.

Muzeul Civilizatiei Traditionale Astra are cea mai mare expozitie de constructii traditionale realizata in aer liber, peste 400 de cladiri, anexe, mori, jgheaburi si alte constructii traditionale din intreaga tara.  (foto: Ovidiu Matiu, Mediafax)