POLITICA

Raluca Turcan: „Femeile sunt mai bune in politica decat barbatii”

Raluca Turcan: „Femeile sunt mai bune in politica decat barbatii”

Conditia femeii in politica româneasca a fost, in ultimii 20 de ani o chestiune care s-a discutat mai mult sau mai putin in spatiul public, dar mai mult in soapta. Desi, oficial, nimeni nu are nimic impotriva femeilor din politica, in soapta, mai toti le privesc cu o oarecare superioritate. Si chiar si femeile politician se calca, de multe ori, pe picioare intre ele. Una din cele mai cunoscute femei din politica româneasca, deputatul de Sibiu Raluca Turcan a vorbit deschis despre relatia pe care o are cu colegii barbati, dar si despre datoria morala pe care o are fata de sibieni.

 turcanReporter.:Este mai greu sau mai usor pentru o femeie sa faca ceva in politica?

Raluca Turcan: Este o intrebare grea, si cred ca ar lua foarte mult timp sa raspund la ea, pentru ca ajungem la mentalitate si ne impotmolim in lucruri concrete pe care uneori nu le poti face. Pornind de la istoria noastra si rolul femeii in istoria politicii românesti, pâna la prezent, unde, din pacate, nici femeile nu sunt foarte solidare intre ele. Chiar afirmam la un anumit moment ca lucruri urâte spune sau facute, au venit din partea unor femei, catre alte femei. Si, ma incumetam chiar sa afirm ca femeile sunt uneori mai misogine decât barbatii, pentru ca nu se sprijina intre ele. Dincolo de acest lucru „minunat”, de misoginism feminin, este misoginismul barbatilor, care vine din mentalitate si traditie, si ei invata, in general, sa abordeze politica ca fiind o relatie intre barbati. Ei isi impart puterea, iar femeile daca se nimeresc pe-acolo, bine, daca nu, nici nu se arunca foarte tare sa se gândeasca daca este o femeie competenta intr-un anumit loc. E greu pentru o femeie in politica, e greu sa te faci auzita, sa te impui. Insa, ca medie, femeile sunt mai bune in politica decât barbatii, si din simplul motiv ca sunt mai putine. In general, exista o aplecare a femeilor catre latura sociala, catre educatie, unde barbatii sunt mai putin deschisi sau dornici sa asculte si sa incerce sa ajute. In general, sferele de competenta s-au impartit intre femei si barbati, insa sunt si femei foarte competente in economie, in domeniul bancar.

Sutul in fund si pasul inainte

Rep.: Ce sfat i-ati da unei tinere care s-ar gândi la o cariera politica?

R.T.:In primul rând, sa invete mult, sa-si creeze o baza profesionala solida, pentru ca este atuul pe care poti sa-l arati si care iti ofera siguranta ta personala. In politica se vorbeste urât, sunt multe acuze, multe jigniri. Daca tu esti, in primul rând, impacata cu tine insati, ca ai o baza profesionala solida si ca esti si dornica sa faci lucruri bune, deja devii mai sigura pe tine si ai un alt avânt in aceasta confruntare cu barbatii.

Apoi, trebuie sa fie perseverente, sa nu se dea batute la un prim sut in fund, pentru ca e adevarata vorba aceea ca „un sut in fund e un pas inainte”, sa fie serioase, sa se tina de cuvânt.

Pe mine, lucrul care ma inspaimânta cel mai mult de când am intrat in politica este sa nu ma pot tine de cuvânt. Sa ma intâlnesc cu oameni care sa imi spuna ca am promis ceva pentru a lua votul, dupa care am uitat. Chiar sotul meu mai râde de mine si imi spuna ca parca as fi mai mult din societatea civila ca eu sunt cu dreptatea, cu flacara dreptatii…pentru ca seara imi fac listute poe care imi trec problemele pe care le am de rezolvat. E foarte important pentru mine sa incerc sa ajut oamenii care au probleme. Nu intotdeauna reusesc, dar urmatoarea data daca ma intâlnesc cu persoana respectiva, sa am un raspuns. Probabil ca tine si de structura interioara, pentru ca sunt oameni carora nu le pasa. Au promis, au cules votul si au plecat.

Rep.: Ce probleme va ridica oamenii la audiente?

R.T.: Sunt diverse si nu toate pot fi rezolvate. Dominante sunt probleme de retrocedari, legate de proprietate, de locuinte sociale, de nivelul de trai, de nedreptati in relatia cu institutiile statului. Unele le poti rezolva, altele nu. Pârghiile pe care le am eu la dispozitie sunt destul de limitate. In general nu poti sa-i ajuti decât institutionali. Eu mi-am stabilit niste reguli. De exemplu, nu dau bani. Sunt persoane care vin si spun ca au nevoie de bani. Dar daca o faci odata, in afara faptului ca este ilegal, deschizi o cutie a Pandorei, si nu mai ajungi nicaieri. Cel mai important lucru pentru mine este sa le explic unde trebuie sa mearga sau ce sa faca pentru a-si rezolva problemele.  Pentru unii oameni, e atât de important sa-i asculte cineva, chiar daca ei stiu ca nu poti sa le rezolvi problema. Au nevoie sa le deschida cineva usa, sa le vorbeasca frumos. Acesta este primul lucru cu care poti sa-i ajuti. Niciodata nu le-am vândut gogosi. Nu vreau sa se amageasca.

Rep.: Ce faceti când trebuie sa dati un raspuns negativ unei persoane?

R.T.: Il spun. Nu ma ascund niciodata dupa deget. Asta este, uneori sunt raspunsuri negative. Uneori iti apar dezamagiri chiar de la propriii tai colegi. Un partid când ajunge la guvernare, practic, are mult mai multe usi deschise la diferite institutii ale statului. Si nu intotdeauna functioneaza asa cum ar trebui, nu esti sustinut de colegi. Si atunci, asta este. O iau ca pe o infrângere, ca pe o lectie de viata, ca pe un impuls pentru a fi mai insistenta cu persoana respectiva, si daca nu se poate si nu se poate, asta este. Dar macar sa am eu constiinta impacata ca macar am incercat.

Rep.: Cât timp aveti pentru familie?

R.T.: Având in vedere ca venim dupa un sir de alegeri si niste sarbatori, acum pot spune ca am stat si eu cu familia. Dar, daca m-ati fi intrebat anul trecut, v-as fi spus ca dupa un ciclu de sapte alegeri, eram foarte frustrata pentru ca nu puteam sa petrec timp cu familia. Uneori ajungi sa te confunzi cu problemele oamenilor pe care ii intâlnesti. Sunt cazuri dramatice, cu oameni care n-au ce sa manânce, si vin si plâng aici…Normal ca te incarci si ajungi la un moment dat sa te gândesti ca ai stat mai mult timp si suferi pentru niste oameni pe care nu-i cunosti, si n-ajungi sa stai cu familia. Baietelul meu are doi ani si trei luni si deja intelege când plec, când stau departe de el. Incepe sa-mi spuna la telefon ca nu sunt, ca e tata care e cu el acasa.

Rep.: Ce va reproseaza?

R.T.: Inca nu stie sa vorbeasca, dar in limbajul copiilor, are. Cum intru pe usa incepe sa gesticuleze si o tine asa vreo 10 minute. Banuiesc ca imi spune de toate, si ma cearta. In limba lui, in general cred ca imi reproseaza ca nu stau destul de mult cu el. Dar, ma straduiesc. I-am schimbat si programul. Saracul copil, el n-a avut o viata de copil normal, adica sa doarma la 9-10, ca orice copil normal, ci la ora 1 noaptea, ca sa putem sta si noi, macar câteva ore cu el.

Rep.: Va gânditi ca pe viitor sa va dedicati mai mult familiei?

R.T.: Asta e un angajament pe care mi-l iau in fiecare zi, dar nu prea poti sa-l respecti. Este un lucru pe care ti l-ai asumat, e o meserie pe care o fac cu placere si, poate, daca nu mi-ar placea oamenii, as fi mai relaxata. N-as avea atât de multe apasari. Asta e, poti sa-i mai pacalesti pe unii, sa te alegi pe undeva…Dar, gânditi-va ca eu am candidat in Sibiu. Eu sunt nascuta in Botosani, si din 2000 sunt apropiata de Sibiu. Faptul ca sunt oameni care m-au acceptat in Sibiu – unde e o zona conservatoare, cu o anumita traditie – care mi-au dat votul, reprezinta o responsabilitate enorma. E o dovada de incredere pe care ar trebui sa fiu nesimtita sa o incalc. Si, eu spun ca nu o incalc. Ma straduiesc, sa fac ceea ce am promis. Pentru asta insa, trebuie sa faci sacrificii. Si iti sacrifici sotul, parintii, pe cei care te inteleg.

Ii uram pe politicieni

Rep.: Daca nu atti face politica, spre ce domeniu ati merge?

R.T.: Cred ca as fi putu sa fac orice, pentru ca as fi facut cu daruire. Parintii mei, in special mama, au reusit sa ma formeze astfel incât, orice lucru pe care l-as fi facut, l-as fi facut bine. Când eram mai mica, imi imaginam cam ce as vrea sa fiu. Oricum, nu mi-as fi imaginata ca voi face politica, pentru ca uram politica si politicienii, asta chiar pâna in facultate. Dar, asa a fost sa fie, sa intru in politica. Aveam modele, studiam, dar aveam senzatia ca in România politica nu se face asa cum ar trebui. Oricum, când am terminat eu facultatea, prin 1999, experienta politica româneasca nu era foarte incurajatoare. Dar, revenind. Am studiat pianul. L-as fi facut bine, chiar atinsesem performanta, urma sa merg la un liceu de muzica, dar am renuntat . Aveam niste rude in familie, in domeniul artistic, si mi-au spus ca e un domeniu greu, e mâncatorie, nu sunt criterii, e foarte greu sa iti faci singura drum. Cum nu aveam sustinere, am decis sa nu fac pianul. M-am dus la liceul de informatica, am facut matematica-fizica, am mers la olimpiade, mi-a placut foarte mult. Apoi, a venit Revolutia. Si, la Revolutie mi-am spus: care e cel mai mare avantaj al Revolutiei? Faptul ca ti s-au deschis orizonturile, ai libertate de exprimare, de miscare, de optiune. M-am gândit cum pot valorifica toate aceste avantaje, asa ca m-am dus la o facultate care sa poata sa imi deschida porti. Asta se intâmpla in clasa a VIII-a. Atunci m-am gândit sa fac Relatii Economice Internationale. Dupa facultate, conjunctura si faptul ca m-am specializat pe relatii publice si consultanta m-a adus mai aproape de politica. Am intrat mai intâi ca si consultant, dupa care, la un moment dat, m-am saturat sa tot dau sfaturi altora. Am zis ca mai bine mi le dau mie, si iata-ma in politica.

Rep.: In timpul liber, ce faceti?

R.T.: Ma joc cu Eric de-a v-ati-ascunselea, desenam, cântam, citim…Atunci când nu ma joc cu el, ascult muzica, citesc…

Rep.: Ce muzica ascultati?

R.T.: Ramân o impatimita a muzicii simfonice, il iubesc pe Chopin. E compozitorul care mi s-a potrivit cel mai bine. Dar, in general imi place muzica buna. Daca e ceva ce suna frumos, imi atrage atentia si ascult cu placere.