Satul sibian uitat de romani, dar adorat de straini. Fara internet si telefoane mobile, doar distractii “traditionale”

malancrav

Satul Malancrav pare desprins din povestile bunicilor, care, neavand internet, telefonie mobila si alte “distractii” moderne, se preocupau de muncile traditionale. Turistii, mai ales strainii, sunt atrasi de obiceiurile care inca se mai pastreaza in mica localitatea sibiana si vin sa o viziteze.

Satul Malancrav este situat la aproape o suta de kilometri de municipiul Sibiu, spre Sighisoara, si la 13 kilometri de cel mai apropiat drum national. Satul a fost mentionat prima data in documente in anul 1305 si se spune ca a fost infiintat cam cu 100 de ani mai devreme. Este un sat izolat, ce pare destul de saracacios la prima vedere, dar care reprezinta un obiectiv turistic, mai ales pentru strainii care viziteaza Romania, datorita traditiilor care inca se pastreaza. Peste 10% din cei 1.000 de locuitori sunt sasi, iar populatia este una destul de tanara. Drept exemplu, in scoala din sat sunt inscrisi 220 de copii.

Andrea Rost, manager de turism al Fundatiei Mihai Eminescu Trust, care a desfasurat mai multe proiecte in satul Malancrav, cel mai recent fiind Traseul Cultural “Malancrav – patrimoniu multietnic viu”, spune ca in mica localitate sibiana s-a pastrat o arhitectura tipica pentru zona sateasca. Obiectivul acestui proiect este dezvoltarea durabila a comunitatii din Malancrav, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial si material multietnic local.

Pe langa conacul Apafi, care este deja cunoscut, turistii se pot caza la una dintre cele patru case de oaspeti taranesti restaurate de Fundatia Mihai Eminescu Trust cu ajutorul localnicilor. Acestea sunt pensiuni agroturistice, care sunt administrate de cate o familie din sat.

  • Mestesuguri stravechi, un “magnet” pentru turisti

Abia in anul 2005, in satul Malancrav a fost instalata o linie de telefonie fixa. Pana la acel moment, era destul de dificil pentru locuitori sa stie momentul in care vreun turist isi dorea sa viziteze localitatea si chiar sa comunice cu alti oameni din afara satului. Cu ajutorul Fundatiei Mihai Eminescu Trust, Malancrav se afla, in prezent, pe harta turistica a strainilor, mai ales datorita traditiilor pe care locuitorii satului inca le practica si despre care le povestesc celor ce ii viziteaza.

Incepand de luna viitoare, turistii care vor ajunge in Malancrav vor putea participa la diferite ateliere. Astfel, pe toata durata verii, in fiecare zi a saptamanii, va fi un atelier de vizitat: la cei care produc cosuri si alte produse din nuiele, la atelierul de tamplarie, la una dintre doamnele care administreaza o casa de oaspeti, unde va fi organizat un atelier unde turistii pot sa vina sa vada cum se face paine de casa si lichior, acestia putand afla si ce inseamna cioplirea manuala a lemnului de stejar si care este simbolistica motivelor tesute si brodate.

Localnicii au pregatire in mestesugurile stravechi si, alaturi de ei, fundatia deruleaza proiectele din sat.

Elena Neagu, in varsta de 50 de ani, este una dintre tesatoarele din zona, care, desi nu si-a facut reclama pe internet, are comenzi in permanenta pentru a realiza perdele si presuri pentru baie. Lucreaza singura si, atunci cand este cazul, o ajuta socrul sau. Realizarea unei perdele poate dura chiar si o luna, in functie de lungimea acesteia si de modelul folosit. In medie, femeia tese aproximativ un metru si jumatate de perdea pe zi. Modelele folosite sunt traditionale, luate de la batranele satului, iar combinatiile de culori care predomina sunt alb cu albastru, alb cu rosu si natur cu un bej mai inchis.

Mestesugul a fost mostenirea familiei. Bunica a invatat-o pe mama sa, iar femeia i-a aratat, la randul ei, Elenei Neagu cum se tese, astfel ca traditia sa mearga mai departe.

“Din pacate, nu am fete si sper sa dau traditia nurorilor”, spune Elena Neagu, in timp ce le arata curiosilor cum se tese un pres pentru baie.

Fetele din sat isi doresc sa invete sa teasa, Elena Neagu mentionand ca a avut chiar o clasa de eleve de la Scoala Populara de Arte detasate la Malancrav. “Am avut 15 fete, cu care am avut cursuri timp de trei ani. Pana in prezent, niciuna nu s-a apucat sa teasa, dar stiu”, mai spune femeia.

In ceea ce priveste razboaiele de tesut, Elena Neagu spune, cu regret, ca au ramas putine. Ea are doua, unul mostenire de familie, care dateaza din 1800, si altul realizat din trei razboaie, dupa ce oamenii au inceput sa le distruga. Tot ea le si repara atunci cand se strica.

Elena Neagu povesteste ca a inceput sa teasa dintr-o joaca. In 1996 a inceput prima data sa teasa, doar sa o ajute pe mama sa, dar, in 2002, si-a dat seama ca are talent si a luat aceasta munca in serios.

“La mine, totul a inceput dintr-o joaca. A venit un domn profesor din Anglia, care voia sa-si faca lucrarea de doctorat din tipuri de razboaie. (…) Cand am vazut ce a iesit din mana mea, am zis: «stai, ca ma pricep, ma apuc si eu». Eu numai ce o ajutam pe mama sa lucreze. De atunci, l-am instalat aici (razboiul de tesut, n.r.) si nu l-am mai scos”, povesteste tesatoarea din satul Malancrav, precizand ca este una dintre femeile care n-au lasat traditia sa dispara.

Desi nu si-a facut niciun fel de reclama, femeia are tot timpul comenzi, in special de la straini.

“Acum au inceput si romanii, dar inainte am facut mult pentru strainatate”, spune femeia, mentionand ca pretul unei perdele porneste de la 200 de euro.

La conacul Apafi din Malancrav, toate perdelele sunt tesute de ea si, spune femeia, aceasta este “expozitia” sa.

In sat, mai sunt femei care brodeaza, care fac dantela, produc costume traditionale sasesti si romanesti.

“Fiind un sat destul de tanar ca populatie, tinerii trebuie sa faca ceva dupa ce termina scoala. Sunt multi care sunt foarte atasati de sat. Foarte, foarte multi nu vor sa plece, vor sa ramana aici, sa se ocupe in continuare de agricultura, de mestesuguri”, spune Andrea Rost.

charles

  • Obiceiuri traditionale de sarbatoare pastrate in Malancrav

Rare sunt satele in care locuitorii mai pastreaza obiceiurile traditionale de sarbatoare, iar Malancrav este unul dintre ele. De exemplu, spre finalul lunii aprilie, inca se mai pot vedea in sat porti impodobite cu crengi de vasc sau brad. Aceasta este o traditie saseasca. Cu o saptamana inainte de Paste, baietii dau fetelor necasatorite cate o creanga, care se pune la poarta. Luni, de Paste, fetele trebuie sa dea pentru fiecare creanga primita 10 oua colorate baiatului in cauza.

De asemenea, Coroana este o alta traditie saseasca, care se petrece in jurul sarbatorii de Sfintii Petru si Pavel. Traditia aceasta se mai pastreaza in trei localitati din Ardeal. Mai precis, in cea mai apropiata duminica de sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, barbatii pregatesc un trunchi de copac, iar femeile impletesc, sambata, o coroana pe o roata din frunze de stejar si flori de camp. Aceasta traditie simbolizeaza inceputul anului agricol. In duminica stabilita, dupa ce, dimineata, are loc o slujba festiva la biserica, dupa-amiaza se aduna tot satul in jurul coroanei si un fecior trebuie sa se urce pe trunchiul copacului, iar, la final, primeste un cadou. Apoi, baiatul incepe dansul cu fetele.

  • Suc de mere ecologic, in livada Malancrav

“Malancrav este unul dintre satele mai deosebite fata de celelalte sate in care Fundatia Mihai Eminescu Trust activeaza, fiindca n-a fost un sat liber. Aici, iobagia s-a abrogat la 12 ani dupa ce a fost abrogata peste tot in tara asta. Ei numai dupa 12 ani au aflat si, trebuie sa spun, si acum comunitatea din Malancrav e mai deosebita fata de alte comunitati si este unul dintre cele mai frumoase sate. De aceea, fundatia incearca sa faca cat mai mult proiecte in acest sat. (…) Am incercat sa promovam sucul nostru de mere ecologic. Este mai greu, pentru ca in Romania inca nu se face diferenta intre natural si ecologic, de aceea nu putem sa ne laudam ca acest SRL cu sucul de mere ecologic inca este foarte profitabil. (…) Am plantat 4.000 de puieti de meri traditionali”, declara Caroline Fernolend, vicepresedinte si director al Fundatiei Mihai Eminescu Trust.

Pomii sunt inclusi intr-un traseu de livezi ecologice europene, iar turistii pot afla ce soiuri sunt plantate cu ajutorul unor panouri explicative. Pentru ca productia sa fie una buna, cei care se ocupa de livada cu meri ii curata periodic si ii stropesc cu ceai de urzica, astfel incat sa evite aparitia daunatorilor.

Livada se intinde pe o suprafata de 108 hectare, iar, intr-un an bun, productia este de 120 de tone de mere, ceea ce inseamna aproximativ 30.000 de litri de suc. Sucul de mere se produce in hala de langa livada. La inceput, sucul se vindea la ambasade si la hotelurile din zone, dar, in prezent, se vinde si la cateva magazine cu produse ecologice. Sucul este pasteurizat si nu are niciun fel de adaos, iar termenul de garantie este de doi ani.

Cei care se ocupa de livada sunt localnicii. In sezon, sunt 40 de muncitori, iar, in mod curent, lucreaza sase oameni. Fiind diferite soiuri de mere, acestea se coc pe rand, de la inceputul lunii septembrie pana la sfarsitul lunii noiembrie.

  • Conacul Apafi, de la o ruina la un obiectiv turistic apreciat

Conacul Apafi, situat in imediata vecinatate a livezii Malancrav, i-a apartinut principelui Mihaly Apafi, care, in secolul al XVII-lea, a fost ales sa devina principele Transilvaniei. Familia acestuia a locuit in conac, iar, in secolul al XVIII-lea, nemaiavand mostenitori, cladirea a fost data in proprietatea mai multor familii si a devenit, de doua ori, o ruina.

Pivnita si peretii exteriori ai bibliotecii sunt partile cele mai vechi ale conacului, care dateaza din secolul al XVII-lea, restul cladirii fiind construita in secolul al XIX-lea. Dupa ce au plecat ultimii proprietari privati, pe la 1920,casa a fost folosita in calitate de camin cultural pentru oamenii din sat. In perioada comunista, conacul a fost luat de stat si, pana la revendicare, a devenit o ruina, fara usi, fara geamuri. In 2000, comunitatea saseasca a putut intra din nou in posesia conacului si acesta a fost restaurat, cu ajutorul Fundatiei Mihai Eminescu Trust, care, in acea perioada, a inceput proiectele in sat.

Tot procesul de restaurare s-a desfasurat cu ajutorul mesterilor din sat si, in prezent, conacul functioneaza ca pensiune agroturistica. Exista cinci camere de oaspeti si o familie din sat care administreaza aceasta casa.

“Suntem bucurosi ca este o familie mixta, de sasi – romani, Reghina si Nelutu, care au locuit opt ani de zile in Germania si, cand au auzit ca avem nevoie de un administrator, s-au hotarat, impreuna cu cei doi copilasi, sa se intoarca la Malancrav si de atunci stau aici”, povesteste Andrea Rost.

In 2007, a avut loc inaugurarea conacului, la care au participat mesterii ce s-au ocupat de restaurarea lui, dupa care au fost invitate si autoritatile si alti oameni de seama.

Fundatia Mihai Eminescu Trust (MET), patronata de printul Charles al Marii Britanii, a fost infiintata in Romania in anul 2000, cu scopul de a conserva si a pune in valoare peisajul cultural si natural din localitatile cu biserici fortificate din Transilvania, obiectiv pentru atingerea caruia a implementat peste 1.100 de proiecte in 49 de sate si sase orase. Fundatia se dedica protejarii patrimoniului istoric transilvanean si coordoneaza proiecte de revitalizare a satelor.

Prin numeroasele activitati ce se vor desfasura direct cu comunitatea din Malancrav, prin atentia acordata pastrarii autenticitatii si evitarii falsitatii, dar mai ales prin promovarea egalitatii de sanse pentru etnicii romi, pastratori de mestesuguri, proiectul “Malancrav – patrimoniu multietnic viu” contribuie la crearea unui model de bune practici la nivel regional si national, potrivit fundatiei.

Sursa: Mediafax

Foto:patrickleighfermor.org, cemerita.ro, wowbiz.ro

Add Comment