In jurnalul sau Robert Walsh, un irlandez care a calatorit in Romania imediat dupa razboiul de la 1821 vorbeste despre perioada petrecuta la Sibiu, oras pe care il catalogheaza ca fiind ”bogat si cu o cultura superioara”.
Pe drumul spre Sibiu observa troiţele de lemn pe care le compara cu crucile de piatra din Irlanda. Intrand in Sibiu, revine de fapt in lumea civilizata, pe care o recunoaste si o inţelege si care in mentalitatea lui este asociata si cu lumea protestantismului (chiar daca sasii erau luterani, iar el anglican, exista un fond comun). „Am intrat acum intr-o ţara bogata, o cultura superioara si misunand de oameni, cu un aer de mandrie si de opulenţa, in asa mare contrast cu aceea strabatuta de mine de la Constantinopol la munţii Carpaţi.“ Cautand un han unde sa traga, da peste unul in care personalul vorbea numai ungureste. Fiindu-i imposibil sa se ințeleaga in alta limba, il paraseste suparat, ajungand la „grecul“ Pop, care mai mult ca sigur era roman ortodox si care, spre marea lui surprindere, vorbea limba engleza. Ulterior, urmeaza un traseu standard pentru cei care doreau si atunci, dar si acum sa ajunga la Budapesta si Viena: (actualul traseu al A1) Sibiu-Sebes-Orastie-Deva-Savarsin (unde un nobil ţanţos maghiar ce deţinea moșia nu l-a bagat in seama) spre Arad.
Dupa ce s-a intors in Anglia, in 1831, a fost trimis pentru a doua oara la Constantinopol, in timpul ambasadei scoțianului Robert Gordon, care reprezenta interesele britanice care se profilau inca de pe acum ca un garant al „bolnavului Europei“, cum era numit in epoca Imperiul Otoman. Si pentru a carui prezervare nu a ezitat sa lupte in razboiul Crimeei cu Rusia (oferind o buna oportunitate celor doua Principate). In mai 1832 a parasit din nou Istanbulul, care se pare nu i-a placut foarte mult, stabilindu-se in 1835 in Irlanda, unde a slujit in parohia de la Kilbride, pe care a schimbat-o in 1839 cu cea din Finglas, unde a murit la 30 iunie 1852.
Sursa: revista22.ro, Foto: turism.sibiu.ro
