Simion Cojocaru – mesterul obiectelor in miniatura

In Ocna Sibiului, un singur locuitor mai pastreaza un obicei vechi al zonei: arta mestesugului obiectelor in miniatura. Numele lui este Simion Cojocaru si la cei 74 de ani ai sai a fascinat prin creatiile lui toata tara. La ce viseaza si ce importanta are traditia pentru mesterul Cojocaru, veti afla in cele ce urmeaza.

 Cojocaru_ premiat de cnm astraCând te gândesti la un mester popular aflat in atelierul lui, iti inchipui un om solid, cu mânecile camasii suflecate, asudând din greu la obiectul pe care il realizeaza. Mestesugarul Simion Cojocaru, este firav si mic de statura, dar creeaza de peste 30 de ani din mâinile lui puternice lucruri liliputane pentru care i s-a dus vestea atât in tara cât si in strainatate. El a mestesugit ca pasiune apoi ca meserie carucioare, razboaie de tesut, rotile, masini de semanat porumb, teascuri, roabe cu doua roti, roti ornamentale, si toate in miniatura. Toate aceste obiecte enumerate par azi piese de muzeu, dar, din fericire, nu este asa. Ceea ce face el este la cautare chiar si in zilele noastre: „Marfa mea este foarte cautata si nu numai la Sibiu. Am dus si la Cluj, au venit oameni si la mine acasa, din Franta, Germania, Anglia sau America” ne asigura domnul Cojocaru. Preturile produselor realizate in mod constant de catre domnul  Cojocaru variaza intre 2 lei (un suport de ou, de exemplu) si 350 de lei (o macheta in miniatura).

 De la miniaturi la giganti de lemn

 Simion Cojocaru este membru al Academiei Artelor Traditionale de câtiva ani si a primit diverse premii pe plan local. Pentru ca este apreciat, de multi ani el nu se mai deplaseaza sa-si caute clientii, ci acestia vin la el. Povesteste cu drag la oricine il intreaba de prima realizare a lui, prima caruta in miniatura vânduta: „A fost mult pâna s-a dus prima caruta. Dup-aia au venit la mine cu nemiluita, nu se mai opresc…Vin si ma intreaba daca eu sunt acela care face caruta-minune. Ce caruta minune, zic, ati vazut-o ? Nu, dar am auzit de ea.” Si, când au vazut-o de-adevaratelea, au zis: ‹‹Adevarata minune! ››”.

O alta piesa realizata de curând de Simion Cojocaru si pentru care este foarte mândru, este roata – deloc liliputana – de la intrarea in Etno-Tehno Parc, din Dumbrava Sibiului. „Cu CNM ASTRA am o colaborare foarte strânsa, aduc des marfa la Galeriile de arta  din Piata Mica;  am adus razboaie, carucioare, roti de tors, semanatori, pluguri, grape, tot de-astea mici…pentru ca le plac oamenilor” spune creatorul fericit ca mai sunt oamenii pasionati de arta populara româneasca.

Rabdarea- secretul unui mestesugar

In atelierul lui din Ocna Sibiului, domnul Simion lucreaza singur, pentru ca la o asemenea indeletnicire doar cei rabdatori pot sa reuseasca sa duca la bun sfârsit un obiect:  „Lucrez singur. Adevarul e ca trebuie multa rabdare la treaba asta si n-am dat de om care sa aiba rabdarea necesara. Nici copiii mei nu au rabdare”. Mesterul relizeaza o miniatura in doua-trei zile. Munca nu se plateste la adevarata ei valoare, dar fiind la pensie, se ocupa si cu asa ceva. In trecut, a lucrat si rotarie, facea carute pentru C.A.P.: „Am un atelier acasa si mi-a placut sa muncesc toata viata. Am inca putere, la 74 de ani.”, spune senin mestesugarul. Plin de viata asa cum este, ne mai marturiseste ceva: la Sibiu vine de obicei pe bicicleta. Este tare activ la anii lui: „Imi place sa fac miscare. Eu am fost sofer. Si acum mai lucrez uneori, pe o macara, pentru ca nu mai sunt oamen” ne mai mestesugarul.

 „Azi-mâine mor si sa ramâna ceva dupa mine”

De-a lungul vietii, pe lânga sofat si obiecte minuscule, domnul Cojocaru a facut si mori la scara mare in Sibiu, ca cea de la Crama Ileana”;. De multe ori si-a dat si multe din operele lui ca donatii: „Am donat mai demult si o roata mare, si doua roabe de lemn.. Acum am donat o caroaie (n.r.: roaba) de tip Turnisor, aveau sasoaicele multe din astea. Am donat mai demult doua roabe si o caroaie de lemn. Azi-mâine mor si sa ramâna ceva dupa mine”.  Increzator in ceea ce face , Simion Cojocaru isi asterne fiecare seara cu un gând frumos despre ceea ce inventeaza el si ce parere are lumea despre aceasta : „Eu cred ca le plac pentru ca le considera un fel de traditie, ca asta a fost primul mijloc de transport, inainte de tractor si de celelalte. Acum acestea devin istorie. Lucrurile se schimba, folosesc roti de cauciuc etc. Si de-asta oamenii vor sa aiba in casa. Câte piese are caruta mare, atâtea are asta mica, niciun bat nu e implântat la nimereala…Si, in plus, toate miniaturile sunt functionale, oamenii pot vedea cum era folosita fiecare dintre ele”.