De cand ajungem la maturitate sau poate chiar un pic mai devreme, majoritatea dintre noi, experimentam grijile. Cand eram mici parintii sau bunicii ne spuneau: „Ce-ti pasa tie, ca n-ai nicio grija”, un concept inexistent si de neinteles pentru un copil, dar pe care un adult il resimte acut si poate regreta acea perioada. Pana la ultima suflare, noi toti vom fi preocupati in fiecare zi, vom avea tot timpul probleme de rezolvat, viata ne va pune in permanenta in fata provocarilor. Asa cum spunea Woody Allen, cata vreme traim, nu ne putem relaxa. Si atunci, daca viata nu este blanda si nici dreapta cu noi, ce ne ramane de facut?
Cercetarile actuale se concentreaza pe capacitatea acelor persoane de a vedea partea plina a paharului fara a fi naivi, de a fi constructivi, dar nu isi fac false sperante, pe acea stare de spirit pozitiva si in acelasi timp inteleapta, numita optimism lucid. Nu este vorba aici de promovarea unei atitudini exagerate si nerealiste, specifica acelor oameni care spun: „Totul se va rezolva pana la urma”, dar tot ceea ce se intampla in viata lor pare sa contrazica aceste sperante nerealiste si nefondate. Acest mecanism prin care noi refuzam sa vedem o realitate insuportabila sau prea greu de acceptat poarta numele de negare.
Nici formulele magice gen: „totul o sa iasa bine, sunt cel mai destept, cel mai frumos”, repetate sistematic, nu aduc niciun beneficiu, ci, din contra, pot determina aparitia unei deceptii la coborarea cu picioarele pe pamant.
Ideala este o atitudine realista, in care constientizam dificultatea unei probleme, dar nu o consideram dezastruoasa sau de nerezolvat. In formarea acestei atitudini educatia si mediul intervin intr-o maniera decisiva, iar cercetarile au demonstrat ca optimistii si pesimistii au fost supusi in general la acelasi numar de experiente neplacute, dar modul de a percepe ceea ce ni se intampla este cel care face diferenta. Unui pesimist i se intampla necazuri, unui optimist ii apar provocari. Gandurile negative ne fac sa ne concentram atentia asupra problemei si nu a rezolvarii, ne induc o senzatie de teama si neputinta, impiedicandu-ne sa actionam. Spre deosebire de ele, optimismul ne face sa cautam solutii, sa avem o atitudine activa, curajul de a infrunta provocarea.
S-a demonstrat ca persoanele crescute in familii armonioase, securizante afectiv, in care copiii sunt iubiti neconditionat, indiferent de rezultate sau performante, dar fara a fi rasfatati, in care rezultatele bune sunt recompensate, iar cele negative sunt ignorate pe cat posibil, vor dezvolta o atitudine pozitiva fata de viata, avand mai mare incredere in fortele proprii.
Chiar daca ne privim soarta cu ochi buni, oricui i se poate intampla sa primeasca lovituri mai multe sau mai dure decat poate duce. In functie de constructia individuala a fiecaruia, persoanele mai „puternice” isi pot reveni treptat, prin propriile forte, pe cand altele pot dezvolta tulburari cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia, scaderea randamentului in activitate sau altele. In acest caz, pentru ca persoana sa revina la performantele dinaintea evenimentului traumatizant, este recomandat sa apeleze la terapie.
Terapiile cognitiv-comportamentale propun tehnici clare si eficiente, adaptabile in general unei mari categorii de persoane, pentru a remedia aceste probleme. Astfel, se incepe prin identificarea gandurilor negative automate cum ar fi: „nimic nu imi iese”, „sunt un ratat”, „numai mie mi se intampla toate relele”, continuand apoi cu intelegerea erorilor de logica gen „totul sau nimic”, „alb-negru”, din spatele lor. Impreuna cu psihologul, clientul testeaza prin intermediul unor exercitii doza de adevar a acestor rationamente si convingeri, in cabinet si mai tarziu, singur, acasa, sub forma unor teme. Urmatorul pas este inlocuirea lor cu ganduri realiste, care vor fi exersate si vor favoriza aparitia unei atitudini pozitive.
Dar cum proportia oamenilor tristi este mult mai mare decat a celor depresivi, ar trebui mentionat ca pana a ajunge la terapie, in vesnica noastra alergatura ne-ar fi putin mai bine daca ne-am bucura de cateva clipe de relaxare alaturi de familie, daca am lasa problemele de la serviciu la iesirea din birou, daca ne-am bucura ca au inflorit pomii, in loc sa ne enervam ca in gradina noastra e plin de frunze.
